Articulații: când mișcările provoacă durere

Aproape niciodată nu ne gândim la articulațiile noastre. Până când încep să ne doară.

Și când se întâmplă asta, la început nu acordăm prea multă atenție. Gândiți-vă: de câte ori ați auzit persoane în vârstă spunând: „Totul doare”? Genunchii, spatele, degetele... „E din cauza vârstei”, „E normal”, „Așa e”. Încă din copilărie, am crescut cu ideea că durerile articulare nu sunt o problemă, ci aproape o parte inevitabilă a vieții de adult. Doare. Trosnește. Limitează mișcarea.

Ajungem să ne obișnuim cu durerea. O vedem ca parte a vieții. Dar articulațiile nu tolerează să fie ignorate. Durerea nu este normală. Este un semn de avertizare. Și cu cât o ignorăm mai mult, cu atât rezultatul va fi mai rău.

Dureri, trosnituri, rigiditate, o senzație de greutate... par doar oboseală, vârstă sau suprasolicitare. Dar tocmai cu aceste „mici” semne încep daunele. Boala progresează lent, fără prea multe avertismente, până când într-o zi nu doar mersul pe jos, ci chiar și mersul pe jos, urcatul scărilor, aplecarea sau chiar ridicarea în picioare devin dificile.

Bolile articulare sunt cea mai frecventă problemă cronică de sănătate din Portugalia, depășind chiar și bolile cardiovasculare. Din ce în ce mai mult, și persoanele mai tinere sunt afectate.

Durerile de genunchi, tensiunea articulară sau rigiditatea nu sunt doar semne ale îmbătrânirii. Sunt un semn de avertizare. Cu cât acționezi mai repede, cu atât sunt mai mari șansele de a păstra mobilitatea și de a evita intervenția chirurgicală.

Articulații: când mișcarea doare

Articulații și boli asociate: un lanț care nu ar trebui ignorat. Durerile articulare apar rareori izolat. Când cineva se mișcă mai puțin, se declanșează o cascadă de probleme în alte sisteme ale corpului. Nu doar sistemul musculo-scheletic suferă - metabolismul, inima, vasele de sânge și chiar sănătatea mintală sunt, de asemenea, afectate.


– Tromboembolism. Unul dintre cele mai periculoase - și adesea ignorate - riscuri este mobilitatea redusă. Când o persoană se mișcă mai puțin din cauza durerii, sângele se acumulează în vene, creând condiții pentru formarea cheagurilor. Un cheag se poate desprinde și bloca artera pulmonară. Aceasta se numește embolie pulmonară și duce la deces în 30% din cazuri. Fără avertisment. Fără a doua șansă.


– Excesul de greutate. Mobilitatea redusă scade cheltuielile energetice și duce la creșterea în greutate. Fiecare 2,2 kg în plus înseamnă aproximativ 13,6 kg de sarcină suplimentară pe genunchi la mers.


– Diabet și sindrom metabolic. Un stil de viață sedentar agravează sensibilitatea la insulină. Nivelul zahărului din sânge crește, crescând riscul de diabet de tip 2 și toate complicațiile acestuia.


– Hipertensiune arterială. Lipsa de mișcare reduce elasticitatea vaselor de sânge, scade tonusul vascular și afectează circulația. Aceasta crește tensiunea arterială și suprasolicită inima.


– Arterioscleroza. Stilul de viață sedentar accelerează depunerea colesterolului pe pereții vaselor de sânge. Aceasta crește riscul de accident vascular cerebral și infarct miocardic.


– Inflamația cronică. Procesul inflamator nu se limitează la articulație. Poate menține inflamația răspândită în tot corpul, deteriorând țesuturile, vasele și organele interne.


– Depresia și anxietatea. Durerea constantă, mișcarea limitată și calitatea redusă a vieții afectează bunăstarea emoțională. Persoana se simte bătrână, bolnavă și neputincioasă. Acest lucru agravează starea generală și reduce motivația pentru tratament.


Prin urmare, ignorarea problemelor articulare nu este o opțiune. Nu este vorba doar despre durerea la mers. Este vorba despre sănătatea generală, speranța de viață și calitatea îmbătrânirii.

Îți trosnesc sau scârțâie articulațiile când te miști, în special genunchii sau umerii?

Sunetele de trosnituri sau pocnituri indică uzura cartilajului. Suprafețele articulare încep să se frece între ele fără a oferi amortizare și, fără măsuri preventive, pot apărea deteriorări mecanice.

Poate că nu este vorba doar de oboseală. Mobilitatea redusă duce la acumularea de sânge în vene. Acesta este primul pas către varice și, în cazuri severe, formarea de cheaguri de sânge. Un astfel de cheag poate fi potențial fatal.

Dacă vă identificați în cel puțin unul dintre aceste semne, nu este vorba de „oboseală” sau „plângeri normale”. Acestea sunt indicii că articulația își pierde deja mobilitatea și că cartilajul se deteriorează.

Mai întâi, o ușoară rigiditate dimineața. Apoi, un sunet de trosnet care nu era prezent înainte. Și apoi începeți să evitați mersul pe jos, statul în picioare, aplecarea. Vă schimbați traseele. Evitați mișcarea. Vă obișnuiți cu asta. Și articulația continuă să se deterioreze.

Cartilajul articular nu doare. Pur și simplu se uzează - în tăcere.

Durerea apare doar atunci când inflamația ajunge la nervi sau când oasele încep să se frece unele de altele.

Prin urmare, durerea nu reprezintă începutul, ci o fază intermediară a procesului de deteriorare. Și cu cât așteptați mai mult, cu atât este mai mare riscul de:

• pierdere a mobilității,
• durere cronică,
• nevoie de intervenție chirurgicală.

Quase nunca existe apenas uma causa. Na maioria dos casos, o estado da articulação piora sob influência de vários fatores que se reforçam mutuamente.

Aceste boli cresc inflamația în tot corpul.
În cazul diabetului, nervii și capilarele sunt deteriorate; excesul de greutate crește sarcina; hipertensiunea arterială afectează microcirculația.
Împreună, ele creează condițiile perfecte pentru ca articulația să se uzeze de două până la trei ori mai repede.

Da, oferă ameliorare. Durerea scade. Articulația pare să revină la normal.

Dar este temporar.
Pastilele și unguentele reduc inflamația, dar:

• nu tratează articulația,
• nu regenerează cartilajul,
• nu îmbunătățesc nutriția țesuturilor.

Când efectul dispare, procesul continuă - în tăcere, fără simptome - până când este prea târziu.
Cartilajul nu crește la loc.
Articulația nu se regenerează.
Și, dacă doar ameliorează durerea, doar pierzi timpul.
Când durerea revine, este posibil să nu mai rămână aproape deloc cartilaj.
În acel moment, nicio pastilă nu va ajuta - doar o intervenție chirurgicală sau o proteză.

Articulația nu are nevoie de analgezice — are nevoie de suport intern:

• Reduce inflamația. Blând și neagresiv, fără a afecta sistemul digestiv.
• Îmbunătățește microcirculația. Astfel încât nutrienții să ajungă la cartilaj și țesutul înconjurător.
• Susține cartilajul. Glucozamina, colagenul, vitaminele și mineralele sunt elementele pe care organismul le folosește pentru a repara suprafețele articulare.
• Reduce sarcina. Mai ales în cazurile de exces de greutate: fiecare kilogram în plus pune 30 kg de sarcină suplimentară pe genunchi la mers.
• Normalizează metabolismul. Diabetul, hipertensiunea arterială și arterioscleroza afectează nutriția articulațiilor și accelerează uzura.

Acesta nu este un tratament de o săptămână.
Nu este un unguent de utilizat ocazional.
Este un suport complet — zilnic, constant și blând.